Era o zi gingasa de primavara.Soarele bland ne contura chipurile cu razele sale dulci.Gaze minuscule zburau prin aer, iar uneori ajungeau si pe fetele noastre.

    Eu, Clara, mama si tata ne-am trezit la 03:00. Ne-am grabit sa ne imbracam.In cele din urma, reusim sa iesim pe usa casei si sa ne luam la revedere de la mamaia. Plecam pentru cateva zile la munte si ea ramane sa aiba grija de porcusorii de Guineea, iubitele noastre animalute de casa.

    Ajunsi in gara, ne uitam dupa tren.L-am zarit din cealalta parte a peronului.Ne urcam, in sfarsit, in trenul ce avea sa ne duca la Praid, in muntii Harghitei.

    Drumul dureaza ceva, schimbam trei trenuri si doua autocare, dar daca te distrezi, timpul trece mai repede, cum a trecut si atunci.Am ajuns la pensiunea Bogada, unde Omar ne-a intampinat cu drag. El este un Golden Terrier batran si linistit. Ne priveste cu blandete, stie ca va primi de la noi toate oasele ramase de la gratar. Ne grabim in camera, pentru a despacheta si a ne odihni.

    A doua zi de dimineata, coboram cu autobuzul in mina de sare.Acolo sunt  leagane de cate unul, cate doi si cate trei locuri, forme de escaladare in forme de animale exotice, tobogane si locuri de joaca. Dar cel mai atractiv este terenul de alpinism.Este imens si are trei nivele: primul pentru copii mici, al doilea pentru copii mai mari, iar ultimul pentru adulti.Sora mea s-a dus in primul nivel, iar eu in al doilea, care este destul de greu si de periculos, urmand sa pasesc printre butuci enormi care se leganau ametitor deasupra capului meu. Apoi a trebuit sa traversez o “plasa de paianjen”, loc in care multi copii abandoneaza cursa cu obstacole la inaltime. Dar mie nu mi-a fost frica, si am parcurs cursa intreaga de mai multe ori! Amandoua purtam casti si hamuri.Ne-am distrat de minune!

    A doua zi am avut acelasi program, doar ca ne-am urcat in leagan si ne-am prefacut ca suntem pasari. In mina coboram pentru ca aerul salin este foarte sanatos pentru plamanii nostri si caile respiratorii afectate de aerul poluat al orasului nostru. Tratamentul acesta cu aer salin numeste speleoterapie. Asadar, excursiile noastre sunt si utile si frumoase, si distractive.

    In sfarsit, trebuia sa plecam.A fost greu sa ma despart de muntii Harghitei, dar urma sa mergem si la anul!

                            de Manole Emma Adriana

        A venit primavara,fiica cea mai tanara si mai frumoasa a batranului an.Cateva raze aurii ne zambesc printre   nori.Eu si parintii mei mergem in padurea Garboavele.

   Dulcele vantde primavara poarta pe aripile sale puful de papadie.Floricelele subtiri imprastie miresme imbietoare in vazduh.Fluturii zboara gratios peste iarba de catifea.

     Randunica taie albastrul cerului ca o sageata delicata ce admira zarea argintie.Toporasii se inchina manunchiului de raze care mangaie pamantul.Diamante de roua scapara curcubeie orbitoare.

      Invaluiti de umbrele amurgului ne-am luat ramas bun de la peisajul mirific de primavara.Lumina disparea in zarea intunecata.Am adormit cu gandul la acea zi relaxanta din timpul liber.

                     de Gheorghica Daria Ioana

     În sfârșit a sosit mult așteptata vacanță de primăvară. Ca în fiecare an am mers împreuna cu părinții în împărăția munților,la bunici.

    Când am ajuns, căsuța de la poalele munților parcă ne zâmbea, râul nu mai era învolburat, iar vântul se mai domolise. Dimineața, roua avea înfățișarea unor mărgăritare care asteptau o rază de soare pentru a se transforma în diamante strălucitoare.

     La poalele munților, un pârâu limpede strălucea în lumina orbitoare a soarelui. Priveliștea era atât de  încântătoare, de parca niște mâini maestre și-ar fi luat paleta de culori și ar fi pictat-o. Ciripitul păsărelelor te înviora numaidecât. Era atât de încântătoare priveliștea încât ai fi zis că natura îți pune o salbă de mărgăritare pe o tava de smarald sub ochi.

      O linie de umbră, ondulată grațios, se întinde până dincolo de marginea vederii pe acest hotar. Atrași de minunatul tablou am uitat de trecerea timpului și am observat ca regele luminii, acea uriasa minge de foc, soarele își făcea loc printre crengile copacilor lăsând pădurea parcă obosită, gata de culcare. Lumina părea trasă de o mâna trainică, colosala si nevazuta.

                                           de Gheorghica Daria Ioana